PRIMA ANTOLOGIE ROMANIAN KUKAI

clic pe nasul curios

banner 2

Antologia de faţă este un florilegiu, un buchet de autori şi de poeme reprezentativ pentru concursul nostru. Buchetul este eterogen, între florile de cultură sînt şi flori de cîmp, printre grădinari sînt şi ucenici. Ea nu are altă ambiţie decît să prezinte autorii care s-au clasat pe primele 3 locuri în cele 12 concursuri, la împlinirea unui an de cînd a fost lansat ROMANIAN KUKAI. Sînt în concursul nostru şi alţi autori foarte buni şi alte poeme remarcabile. Ne pare rău că, deocamdată, această opţiune îi exclude.

Am rugat deci, pe cei 32 de premiaţi, să trimită o mică notiţă biografică, o fotografie şi 10 dintre poemele lor, alese de ei înşişi, printre care să fie şi cele premiate în concurs. Din cei invitaţi, au răspuns 25, cărora le mulţumim. Paginile lor, în ordinea inversă trimiterilor, le puteţi vedea mai jos.

Ca să puteţi vizualiza toate paginile trebuie să desfăşuraţi şi luna februarie făcînd clic pe săgeata din dreptul ei.

vineri, 28 martie 2008

ION UNTARU

Născut în comuna Finta, Dîmboviţa, pe 3 decembrie 1939, este absolvent al Facultăţii de comerţ exterior din cadrul ASE Bucureşti, promoţia 1962.

Întîlnirea cu haiku-ul s-a produs în Bucuresti, la o manifestare organizată de Ambasada Japoniei la un cinematograful Luceafărul, unde s-a vorbit despre haiku, tradiţie, mesaje specifice, etc. Acolo a răsfoit materiale, pliante haiku, amintindu-şi, printre altele de Orpheu Târgu Mureş. Când a ajuns acasă a aflat din ştirile de la radio că Ambasada Japoniei din Peru fusese atacată chiar în acea zi de guerrilleros.

Scrie poezie, proză umoristică, cugetări, tetru roman şi a publicat pînă acum 17 volume, dintre care 4 de haiku. Ultimul volum, Păsări şi cuvinte, grupează toate culegerile de haiku de pînă acum.



prin gardul rupt
o casă părăsită
şi cireşul uscat

Locul III iunie 2007 ROMANIAN KUKAI


o frunză de nuc
pătrunde pe geam:
prima zi de şcoală

Locul II septembrie 2007 ROMANIAN KUKAI


Fiul răstignit
rezemat de cruce,
Dumnezeu plânge

cu două cărţi
sub cortul de plastic,
concediu în grădină


Noaptea Învierii
atâtea lumini
sclipesc în cimitir!


după bombardament
toate cadavrele
înfrăţite


din crucea veche
dimineaţa a răsărit
un lăstar plăpând


claun mort
saltimbancii fac tumbe
în jurul năsăliei


salcie plângătoare
femeie în doliu
tăcere


globe-trotter odihnindu-se
pe lângă el
trece un melc


pădurea copilăriei
plină de mlădiţe
eu, de riduri


pace -
peste linia frontului

stoluri de porumbei




VALERIA TAMAŞ

Născută pe 25 iulie 1954, în localitatea Miersig din judeţul Bihor. În şcoala primară mi-a fost dascăl tatăl meu Ioan Tamaş care, împreună cu mama mea Maria Derban Tamaş, au fost cadre didactice la Şcoala generală din localitatea Sitani.

M-am născut în acelaşi loc unde se nasc şi munţii, probabil din aceeaşi piatră. Oamenii par sa fie făcuţi din carne şi oase, eu cred că sunt zămislită din piatră şi apă, colţuroasă şi alunecoasă în acelaşi timp, uneori un simplu bolovan alb de pe coasta munţilor gata oricând să o ia la vale, pentru ca în locul unde se opreşte oamenii să facă loc de popas şi la umbra lui să-şi depene ofurile. Îmi place natura în forma ei sălbatică, îmi plac oamenii domoli şi cu mult bun simţ, îmi place lumea satului şi dacă m-aş putea preface în ceva acela ar fi un clopot de biserică să însoţesc fiecare om de la naştere la moarte..

Am trăit veşnic printre oamenii pe care i-am iubit, agăţată ca un scaiete de sufletele lor. Am avut marele noroc de a cunoaşte oameni minunati şi de a fi iubită de cei pe care-i preţuiam.

Altfel, după atâtea zbateri, un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri bănăţene. Mi-a plăcut întodeauna să scriu ceea ce simt într-o clipă anume ca din toate cele trecătoare ale vietii să-mi rămână mici amintiri, câteva cuvinte pe care citindu-le să mă bucur.

Dacă pot să fac şi alte inimi să vibreze în faţa cuvintelor mele înseamnă că am fost dăruită cu harul scrierii şi pot şi eu să dăruiesc din sufletul meu un strop din mine pentru fericirea celor ce se regăsesc în ce-am scris. Sudată sufleteşte de satul românesc, tălpile mele sunt obişnuite cu colbul, îmi place să străbat pădurile, să văd sălbăticiunile şi păsările adăpându-se din izvoare, să le ascult trilurile, să le privesc zborul. În faţa lumii Creatorului voi fi mereu o mare mirare.




cireşe în pârg -
privind printre zăbrele
ochi trişti de copil


Locul II iunie 2007 ROMANIAN KUKAI


Floare de lotus
Între sânii iubitei-
Vara fierbinte ...

Locul III august 2007 ROMANIAN KUKAI


Prima brumă -
Pe haina orfanului
Încă un petec...

Locul I noiembrie 2007 ROMANIAN KUKAI


gangul viscolit -
o vrabie ciugulind
pâinea orbului…

Locul III ianuarie 2008 ROMANIAN KUKAI


pe umerii slabi,
desaga tot mai grea -
bătrân, prin zloată...

Locul II februarie 2008 ROMANIAN KUKAI


nămolul uscat -
răposatelor broaşte,
prohod de greieri


abecedarul –
sub bancă, mâna fetiţei
strângând păpuşa...


plecat de mulţi ani -
prin talpă, mă recunosc
toate pietrele...


In cui felinarul
Cu sticla prăfuită –
Stăpânii plecaţi...


livada veche –
din fiecare pom mă privesc
ochii tatălui...